PopDolls

Rasa Ragdoll

Originile Ragdoll-ului nu au putut fi stabilite cu certitudine. Singurul lucru care este cert este că rasa a fost creată în jurul anilor 1960 de către o crescătoare de origine americană, Ann Baker. Ea a împerecheat o pisică Josephine cu parul lung și alb și cu semnele caracteristice siamezei, care se presupune că era un metis de angora, cu un mascul metis de burmeza cu birmaneză, rezultând astfel Ragdoll-ul.

Aceste pisici neobișnuite ca înfățișare au fost create pentru a deveni pisica cea mai râvnită ca și companion. Extrem de prietenoase și afectuoase, ele posedă foarte puține dintre caracteristicile temperamentale ale pisicilor, fiind remarcate pentru tendința de a fi extrem de maleabile și tolerante, de unde și denumirea lor de rag doll, însemnând păpușa din carpe.

Ann Baker susținea că aceste pisici unice erau imune la durere, aspect contestat de crescătorii de Ragdoll. În 1967, rasa Ragdoll a fost recunoscută în Statele Unite. În 1993, Ragdoll-ul a fost acceptat și înregistrat de către CFA.

Astăzi, Ragdoll-ul este recunoscut de Federation Internationale Feline d’Europe (FIFE), TICA (The International Cat Association), WCF (World Cat Federation) și alte asociații.

Aspect Pisica Ragdoll

Ragdoll-ul este o pisică de talie mare, puternica si musculoasa. Blanita lui este formata din fire de par lungi si matasoase ce acopera un puf profund de textura plusului. Ragdoll-ii au ochi mari si expresivi, de forma ovala si de culoare albastra. Corpul este alungit, lat si compact cu osatura puternica, iar capul mare este mai mult lat decat alungit.

Capul este mai lat la nivelul ochilor, iar barbia este puternica si evidenta. Urechile prezinta baza de implantare larga, cu pavilionul moderat de lat si cu varfurile rotunjite. Toracele este lat si adanc, facand legatura cu capul prin intermediul unui gat scurt si musculos.

In jurul gatului, parul este un pic mai lung formand un guler. Picioarele, nici prea lungi, nici prea scurte, ciolanoase se termina cu labe mari, rotunde si ornate cu smoace de par. Pe extremitatea posterioara a membrelor posterioare, parul este de asemenea mai lung. Coada este lunga si stufoasa.

Ragdoll-ul se gaseste in patru varietati de culoare: seal (foca), ciocolatiu, gri-albastrui si liliachiu si trei modele acceptate: colourpoint, mitted si bicolor. Tipul colourpoint prezinta botul, urechile, coada si extremitatile picioarelor de culoare mai inchisa, asemanator birmanezei.

Tipul mitted prezinta pete inchise pe fata, urechi si coada, iar extremitatile picioarelor sunt albe. Tipul bicolor are mai mult alb decat tipul mitted, adica toate cele patru labute, fata interna a toracelui si abdomenului si un semn in forma literei V intors la nivelul fetei. Pisicile bicolore pot prezenta, de asemenea, o pata sau doua de culoare alba pe spate.

Corpul este acoperit cu blanita de culoare mai deschisa in timp de extremitatile (fata, picioarele, urechile si coada) similar siamezelor sunt de culoare inchisa. Coloritul se stabilizeaza in jurul varstei de 2 ani.

Femelele sunt, in general, mai mici ca si talie si mai zvelte. Masculii cantaresc in jur de 6,8-9 kg, in timp ce femelele pot atinge o greutate corporala intre 4,5-6,8 kg.

Comportament Pisica Ragdoll

Ragdoll-ul este un companion minunat. Manierati si dragalasi, Ragdoll-ii sunt bine cunoscuti pentru caracterul lor extrem de tolerant si docil. Ragdoll-ul este docil, afectuos, inteligent si delicat. Le place sa se joace, dar nu sunt excesiv de activi.

Sunt pisici sociabile si foarte atasate de proprietarii lor. Afectuosi, dar fara a cere cu insistenta sa fie in centrul atentiei, Ragdol-ii nu-si doresc nimic altceva decat sa se cuibareasca in poala stapanului lor si sa fie alintati.

Daca sunteti in cautarea unei pisici tipice, o felina care este distanta si rece, atunci trebuie sa mai cautati. Ragdoll-ul nu este o pisica independenta si nici nu va fi in siguranta daca este lasata singura afara nesupravegheata. Ragdoll-ul este foarte sociabil si nu numai ca va suferi daca este neglijat, dar se poate rani grav daca este lasat nesupravegheat.

In timp ce aceste frumuseti de talie mare necesita putina miscare, ca si in cazul altor animalute de casa, ele au nevoie de un proprietar care sa fie capabil sa-si asume o mare responsabilitate. Contrar caracterelor native de feline pe care ar trebui sa le posede, Ragdoll-ul nu este agresiv, ajungand de cele mai multe ori sa fie ranit pentru ca nici nu are tendinta sa se apere daca este atacat.

Molcom si pasnic, Ragdoll-ul este considerat de multi crescatori ca fiind o pisica mototoala. Ragdoll-ul se adapteaza cu usurinta mediului lui de viata. Tolereaza copiii si alte animalute de casa. Este ideal pentru persoanele care traiesc in apartamente, intrucat Ragdoll-ul prefera sa stea mai mult in casa. Sunt jucausi, dar nu peste masura de activi si adora sa-si petreaca timpul alaturi de prietenii lor umani.

Particularitati Pisica Ragdoll

Ragdoll-ii se maturizeaza mai lent, fiind necesari pana la 3-4 ani pentru a se dezvolta complet. Ei pot fi, de asemenea,  educati cu usurinta.

Ragdoll-ii sunt renumiti ca fiind pisici gurmande. Deci, in consecinta, atentie la ce si cat mananca.

Blanita lor nu necesita o ingrijire speciala, ci simpla periere cu un pieptane din metal de circa doua ori pe saptamana este suficienta. Ragdoll-ul, ca si pisicile din alte rase, naparlesc, in general, o data cu schimbarea sezoanelor.

Absenta unui puf abundent, dens are ca efect reducerea caderii parului, incurcarii acestuia si a formarii ghemurilor de par la nivel gastrointestinal.

Boli Pisica Ragdoll

Ragdoll-ul este, in general, o rasa rezistenta, rareori necesitand ingrijiri medicale. Cu toate acestea, exista cativa factori de risc care nu trebuie neglijati. Unele maladii care afecteaza Ragdoll-ul sunt reprezentate de displazia de sold si cardiomiopatia hipertrofica a felinelor.

Masculii nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Dupa o anumita varsta, in functie si de individ, au tendinta de a depune tartru dentar, cu predilectie pe molari si carnasiere.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

In concluzie, o alimentatie echilibrata, apa proaspata, controalele medicale regulate, vaccinarile periodice si multa dragoste sunt ingredientele unei retete care va asigura sanatatea companionului dumneavoastra.

Speranta de viata a Ragdoll-ului este de circa 9-15 ani.